obsesii

Aveam o groaza de idei acum cateva minute, pe care ca de obicei, atunci cand trebuie sa le "astern pe o foaie de hartie", pur si simplu parca nu mai sunt aceleasi. Asa ca o sa scriu exact asa cum imi vin ideile in cap, pentru ca altfel cred ca nu mai scriu in viata mea.
Aveam de gand sa scriu despre filme, dar cred ca am sa scriu despre altceva. Despre mine si despre mania mea de a vrea sa stiu totu' (nu sunt convinsa ca asta e cea mai fericita exprimare, dar nu-mi vine alta mai buna). Am o groaza de scenarii in cap, pe care obsesia mea (alta) de a fi perfectionista si de a ma critica mai aspru decat oricine altcineva, ma face sa vreau sa le duc la capat. (nujtu de ce vreau sa stiu totu' despre viata mea si sa o planific pana in cel mai mic moment.) Daca nu sunt convinsa ca asa trebuie sa fie, inseamna ca nu e bine sau ca nu am facut alegerea corecta. Asta duce la o serie de intrebari stresante pe care mi le pun de fiecare data, de parca as vrea sa ma conving ca ceea ce fac e bine sau rau, depinde. Si e groaznic momentu' .
Inca nu sunt convinsa ca imi place post'u asta pe deplin cat sa il public, sau daca intelege cineva ceva, dar de data asta fac o exceptie si il public asa cum e. Si daca nu intelegeti, cereti lamuriri. :D Si asta ma duce cu gandu' la o singura chestie - ce bine e sa fii baiat(barbat) !