Rectificare.

Tocmai m-am uitat pe geam, si chiar cand credeam ca nimic nu ma mai poate surprinde, am ramas cu gura cascata, pentru ca afara e chair foarte frumos. Si, vorba Andrei, intr-un comentariu pe care mi l-a lasat, seamana cu iarna de cand eram miici, si cu imaginile de pe google.
Deeci, azi si acum (si maine) imi place zapada. E prea frumos ca sa nu-mi placa. Inca o data mi-am demonstrat cat de schimbatoare sunt, prin urmare nu pot sa ma hotarasc definitiv nici macar in chestii ca "daca imi place zapada". Asa ca maine o sa fac o groaza de ingerasi in zapada (chiar? de cand nu am mai facut un ingeras? ) si multe, multe, multe poze si o sa ma bat cu zapada. De cand n-am mai fost asa de entuziasmata ? De mult.

Iarna asta a fost prea frumoasa ca sa fie adevarata. (?)

Diverse aberatii.

M-am hotarat sa scriu. Ceva. Orice. Nu ca as fi intrat brusc intr-o stare creativa de nu se poate, dar simteam nevoia sa scriu. Si oricum, pentru ce scriu eu, nu e nevoie de stari din cale afara de creative, doar de chef. :D
Cand credeam ca ultima luna de iarna o sa ma scuteasca de tonele de zapada pe care le-am tot vazut pana acum, ce sa vezi? azi a inceput sa ninga. Mda, adica nu ca nu mi-ar placea zapada, dar stim cu totii ca sunt putine lucruri care in exces nu dauneaza. Si in ceea ce ma priveste (normal, ca nu scriu pentru altii) zapada nu face parte din lucrurile care sa-mi placa in exces.
M-am plictisit. De iarna. Cred ca iarna asta am avut parte de zapada mai mult decat ... in ultimii cinci ani ? Cam asa ceva, mai ales ca o iarna nici nu am petrecut-o in tara, deci clar nu am vazut zapada. Cum spuneam , m-am plictisit. Da, peisaj foarteee frumos, zapada, omat, nea, cum vreti sa-i ziceti, bulgareala (bine ca nu e scoala !) dar eu vreau altceva. Nu vreau cizme si palton, mai degraba balerini (se accepta si tenisi) si jacheta (sau nici aia). Nu vreau pulovere, zeci de perechi de ciorapi, sosete, caciula, fular extreem de gros... Nu, vreau Altceva. Dar mai am de asteptat.
"Inca mai caut o floare care sa-mi spuna ca deja e primavara. Inca mai caut cele 4 secunde care nu-mi mai apartin."

Astea fiind zise, vacanta placuta ! :D (stiu, suna cam expirat, dar totusi, vacanta placuta)

Si stau. E doar ianuarie ? Da. Urat. Ma simt atat de molesita si lipsita de vlaga ... Se termina un semestru, care mie mi se parea la inceput, interminabil. De fapt, nimic nu e interminabil.
Nu mai am chef de nimic. Vreau doar sa stau, in pat, sa citesc sau sa ma uit la televizor, sau orice altceva, mai putin sa ma gandesc la ziua de maine, si la ce nota minunata am luat la testu' de la chimie ...
Televizoru' e deschis, habar n-am pe ce program. Oricum imi intra pe-o ureche si imi iese pe cealalta. Nici ciocolata nu ajuta ... Incerc sa termin o carte, dar eu sunt ca un melc in ceea ce priveste o carte care nici nu-mi displace, dar nici nu o ador, doar imi place. Am citit de vreo 5 ori aceeasi fraza, acelasi paragraf, si probabil o sa o citesc si a 6a oara, fara sa inteleg nimic.
Si as vrea acum, sa fiu departe, oriunde. De fapt, nu oriunde, nu. La mare. Sau macar sa fie vineri ... Azi vreau asta, pentru ca maine oricum o sa vreau altceva ... :D
Nu-mi place ce am scris. Aveam atatea idei, cuvinte care se completau, si care impreuna sunau atat de bine. Mereu, mereu, cand vreau sa scriu mi se intampla acelasi lucru - pur si simplu nu e ceea ce voiam sa fie ...

marea meaa .

Mi-e dor de mare. Daca cineva mi-ar propune acum sa merg la mare, as accepta fara sa stau pe ganduri. Deci cine e acel cineva ? :D
Revenind, mi-e tare dor de mare. Doamne cat asteptam in fiecare duminica sa ajung la mare ! Sa simt nisipul fierbinte sub picioarele mele, si briza, si aerul ala de mare, si sunetul valurilor, sa ma las purtata de ele ... Chiar si atunci cand niste prieteni ma sileau sa ma trezesc, precizez - Vara, la 7 dimineata, ca sa ajungem cat mai devreme pe plaja, chiar si asa imi placea, stiam ca urma sa ma intiind pe nisip, si sa iau micu' dejun pe plaja ... Vise, de fapt amintiri. Toata vara am facut poze pe fiecare plaja pe unde am fost, fiecarei scoici pe care am vazut-o (chiar ! mi-am adus aminte de scoica mea, aruncata prin sertar) urmaream fiecare urma pe care o faceam pe nisipul umed (pe nisipul uscat, urmele mele se amestecau mult prea usor printre urmele celorlalti, si era prea mare efortul pe care trebuia sa-l depun ca sa le diferentiez). Urmaream fiecare copilas care facea prima baie in mare, si incantarea de pe chipul lor, ma facea sa zambesc, asa, aparent fara motiv.
Tot ce imi vine acum in minte e "vara asta", pentru ca inevitabil mereu am asociat marea cu dragostea. Mai sunt 5 luni si o sa merg iar la mare ... Pana atunci, raman cu marea mea in mine.
De la o vreme mi se pare ca scriu numa' prostii.

despre ... nu stiu ce.

O persoana foarte draga mie, mi-a zis sa scriu despre dragoste si "alti demoni", si cum despre asta tot discutam, si momentan nu-mi vine nimic in minte (decat probabil, niste pronume demonstrative din latina, si nu cred ca e ceva foarte interesant) am zis, hai sa scriu despre asta. Desi, personal, nu cred ca sunt persoana indicata ca sa vorbesc despre asta, viata mea amoroasa nefiind una foarte vasta, dar o sa incerc.
Dragostea (ce cuvant, mare si usor greu de pronuntat/scris) da, e un sentiment taare dragut, fluturi si toate celelalte, dar asta doar cand e impartasita. Pentru ca atunci cand nu e, e cam diferita treaba. Staai, si astepti, de fapt, tanjesti dupa o privire, un zambet, un "buna !" al lui (sau al ei, dupa caz. Desi noi suferim mai mult "in tacere" decat ei), tresari de fiecare data cand il vezi (tinand cont de ce am zis mai devreme, o sa continui toata seria asta la masculin), ti se par haioase toate glumele lui, desi cele mai multe sunt de o stupizenie imensa. Adormi cu gandul la el, si facandu-ti zeci de vise, si scenarii, de la ziua in care te va remarca (pentru ca visele fetelor sunt taare optimiste, si Sigur te va remarca) si-ti va spune ce ochi frumosi ai, si pana la ziua cand o sa fii intr-o rochie alba, lunga si cu un buchet mare de trandafiri.
Uneori, visele se adeveresc (nu garantez pentru cel cu rochia alba), si tu trezesti plutind (de-a dreptul, pentru ca nu faci decat sa topai cu un zambet tamp pe fata cand te gandesti cat de minunat e, si ca e al tau) cum spuneam, de fericire, si totul e ca in filme, si se termina cu un sarut, un apus de soare, si un "the end" in centru, sau in dreapta jos. Saau (asta e partea pe care niciuna din noi nu vrea sa o accepte) nu se intampla nimic, el nu te-a remarcat (inca !! sigur o sa te remarce) iar tu nu plutesti de fericire, nici macar un zambet nu ai, iar asta nu pentru ca suferi dupa o poveste lunga, ci din faptul ca nici macar nu a existat o poveste. Ai ramas cu visele, niciun sarut, niciun zambet al lui pentru tine, nimic. Nicio plimbare impreuna, pentru ca nu a existat niciun "voi", niciodata. Da, e si asta o varianta.
Nici eu nu stiu despre ce am scris pe aici. Uneori e mai bine sa te lasi dusa de val ...

Hai nu zau !

Deci, iar ianuarie. Urasc luna asta chiar mai mult decat urasc septembrie (chiar? ... da) S-au intamplat destule chestii de cand n-am mai scris, unele mai ... haioase (acum, pentru ca atunci erau cel putin nasoale), altele nu la fel de haioase (nici acum, nici atunci). Una dintre chestiile haioase acum, a fost revelionu', desi atunci imi venea (si nu numai mie) sa-i iau la bataie pe toti, pentru ca se imbatasera ca porcii, si din nefericire pentru persoana care a organizat, NU au nimerit baia. :D Poate cu alta ocazie, o sa scriu vreun post ametit pe aici.
Insa o chestie despre care tineam mortis sa scriu, si am tot amanat sperand ca intr-un final nu o sa mai fie nevoie, are legatura cu tiganii. Pana acum ceva vreme, eram cat de ne-rasista puteam fi, chiar le luam apararea, zicand, ca in orice caz nu toti sunt la fel. De ce tot sar toti, ca sunt discriminati ? Noi ? Ii discriminam ? Suntem cumva noi aia care daca ii vedem cu ceva in mana (de mancare, de cele mai multe ori) sarim la ei, cerandu-le sa ne dea putin ? Suntem noi aia care ne luam de ele, fluierandu-le si cerandu-le numerele de telefon, doar pentru ca e vara si sunt in pantaloni scurti ? Suntem noi aia care intram in mec si le cerem bani si BigMac, doar pentru ca il vad pe masa ? Suntem noi aia care le scuipam pe palton sau in fata ? Sau noi suntem aia care le dam bani daca ne cer, sau in orice caz nu incepem sa ne bagam si sa ne scoatem cine stie ce in ei ? Cei care le oferim locuri speciale ? (de cee ? nu asa ii discriminam mai tare ?) Cei care ii promovam pana in panzele albe, facand seriale (3 !!) cu ei, si emisiuni, si programe de revelion ?Cei care suntem preocupati de discriminarea lor ? Si ei ? Ei ce fac ? Ne arata ce smecheri sunt ei. Hai sictir !
De ce nu suntem preocupati in aceeasi masura si de discriminarea oamenilor cu deficiente ? Sau de cateii maidanezi si animalele de pe strada ? Sau de copiii si femeile abuzati in diferite moduri ? DE CE ?
Mai e ceva ce voiam sa mentionez : Buzaul e in general un oras naspa, Buzaul in decembrie nu e chiar atat de nasol, dar nici foarte dragut nu e, dar Buzaul in ianuarie e groaznic de groaznic !

Asadar, sfarsit .

Teoretic (asta pentru ca niciodata nu stiu ce voi face maine, decat daca e vorba de lucruri "mari", planificate) e ultima mea postare din acest an. Ceea ce nu imi inspira nimic. Se mai termina un an, deci mai adaugam inca unul pe care o sa trebuiasca sa-l caram in spate, de-acum incolo. Poate ca de-aia ne miscam mai greu cand imbatranim - avem prea multi ani, pe care i-am toot carat ... Oricum, asta nu e o problema la cei 15 ani ai mei (de care sunt foarte mandra).
Ca de obicei, la sfarsit de an, se trec in revista toate succesurile si toate esecele, si alte balarii de-astea, ca sa "nu repetam aceleasi greseli in noul an, si sa ne mentinem pe linia de plutire (daca exista)". Vrajeli, pentru ca oricum o sa facem greseli, uneori chiar aceleasi stupide greseli. Nu e usor sa te schimbi, sau cand esti intr-o situatie relativ la fel cu o alta in care ai mai fost, sa stai sa te gandesti "bai, anu' trecut am gresit, deci ia sa fac altfel" in conditiile in care, greseala iti sta in fire. Deci asta pica, pentru ca o sa gresim mereu. Si probabil ca o sa avem aceleasi defecte, de care, misterios vrem sa scapam de revelion, dar care nu ne deranjeaza in timpul anului.
Desi am palavragit pe seama chestiei asteia, fac o lista cu lucrurile pe care as vrea, adicaa vreau sa le indeplinesc in "noul an":

1. vreau sa nu-mi mai pierd banii pe care ii am in buzunar (adica restul de la mec, si alte prostii, care imi ies din buzunar, din cauza ca e prea mic)
2. o sa incerc sa nu mai fiu atat de fraiera (in sensul ca, mi se face mila de toti cersetorii, de toate persoanele care ma enerveaza, dar care atunci cand imi cer ceva nu pot sa le zic "nu") adica ceea ce eu numesc "nu pot sa spun NU"
3. sa nu imi mai pese atat de mult de parerea celorlalti
4. sa citesc mai mult
5. saaaa... nu stiu, o sa mai vad eu pe parcurs

Si inca alte cateva chestii pe care le pastrez pentru mine :D.

In ceea ce priveste "gradul de memorabilitate" al acestui an, a fost unul destul de ridicat. Am terminat ª8ª, am scapat de acea "minunata" scoala, am intrat in Hasdeu, am avut agapa si balu', am cunoscut o groaza de persoane interesante... Multe. Intr-un fel, a fost un an bun. Revelionu' ma prinde iar alaturi de persoane la care tin, deci e bine.

Cat despre 2010, sper sa fie, daca nu mai bun, cel putin la fel de bun ca 2009, sa-mi aduc aminte la miezul noptii sa-mi pun o dorinta (se spune ca se indeplineste), sa calc cu dreptul cand ma dau jos din pat (alta prostioara...); in rest, sa nu ne omoare criza si gripa porcina! :))

Deci, La multi ani! pentru 2010 ! Sa petreceti bine (ceva in genul sa traiti bine), iar in ceea ce ma priveste, sper ca 2010 sa ma gaseasca intr-o lume, macar mai organizata, daca nu mai buna.

Si ne pregatim de revelioon ...

Daa, Craciunul a trecut repede, mult prea repede, groaznic de repede. A fost frumos. Surprinzator, am reusit sa le imbin pe toate - rudele mamei, cu rudele lui tata, mamaia, bunica, verisorii, muulta mancare (asta nu a fost nicio surpriza), colinde, nasi ... Obositor. Plus 5 ore de mers cu trenu' pana la bunica ... Dar a fost frumos. Un Craciun, asa cum trebuie sa fie un Craciun. Nu chiar perfect, da' o sa lucram la el, anii viitori si o sa-l perfectionam !
Si acum ne pregatim de revelion ... Pune bani, intalneste-te, stabileste cu nebunii ce si cum, unde, la cine si restul. Pana acum, nu am rezolvat decat unde. In schimb, ne-am umplut de petarde si artificii. Ieei ! Dar o sa fie dragut. Pacat ca o sa treaca prea repede ... Asta e. Avem timp, nu ?