Stewardesele astea de la Blue Air vorbesc tare prost orice limba straina. Nu ca m-as crede cine stie ce entitate, dar profa mea de engleza ma intelege. Si sunt atat de leesinate …
Sunt in avion de mai bine de 1 ora jumate, sau 2 … E 2 jumate ora Spaniei, si eu m-am urcat in avión la 2 fara 20, ora Romaniei, deci sunt vreo 2 ore. La 4 si 10 ora Spaniei (din nou), aterizez, deci mai am ceva de stat si plictisit. Am vazut Pride and Prejudice a doua oara, de fapt, am incercat sa-l vad pe tot, dar pana la urma am dat la scenele preferate. Am vrut sa citesc, dar n-a mers. Ma plictisesc si cred ca ma ia si durerea de cap, ceea ce e destul de nasol in avión. Ca in oricare alta parte de altfel.
Asa ca m-am hotarat sa scriu. Singurul lucru care ar putea sa ma destreseze, din moment ce mama are grija sa ma streseze din plin. Tipic ei. De fapt, nu e numai vina mamei, ziua asta e stresanta. Rochia mea e stresanta, desi nu-si prea da seama. Trebuia sa ma gandesc, ca doar am mai mers cu avionu’ ca o rochie lunga e… o rochie lunga, in orice caz nu de luat pe avión. Am calcat de vreo 4 ori pe ea, plus ca se mai si uita lumea ciudat la mine gen “Uite-o si pe-asta cu rochie lunga” dar asta e. Parca nici in blugi nu ma vad (si chiar daca m-as vedea, tot degeaba, ca nu am cum s ama schimb). Ar insemna sa-mi semnez singura condamnarea la moarte daca as fi venit in blugi. Tre’ sa fie groaznic de cald in Spania.
3 fara un sfert. Hai ca nu mai e asa mult. Acum cateva zile asteptam momentu’ asta, dar acum imi dau seama, ca asa fac mereu, pt ca apoi sa ma plictisesc de moarte, si sa realizez ca nu e nimic misto – sau extrem de placut (bine, e mai placut decat sa stai 3 zile pe autocar) , in afara de faptul ca faci niste poze la nori si alte chestii dintr-astea. Deci revenind la idea principala, e plictiseala mare, si partea proasta e ca in curand mi se duce batería de la laptop, deci plictiseala o sa depaseasCA COtele maxime.
Mai ascult de vreo 5 ori Parachute si Give love a chance, ma mai impiedic de … tot de 5 ori in rochia mea lunga, si gata zboru’. Din fericire, daca ma lasa laptop ul – chestie totalmente probabila, mai am o carte si 2 reviste.
O sa continui postul acasa – deocamdata vreau sa motai.
Mai am o oraaaaaa ¡ Ma intorc la motait :D.

Da, ma lasase bateria de la laptop si un copil nu inceta sa planga si niste babe din spate se gasisera sa vorbeasca la telefon exact cand aterizam. Sau erau niste ... tute. In fine. :D


So, here I am. De aproape 2 saptamani. In afara de cateva chestii cumparate, cateva mai multe :D, mers la plaja si iar la cumparaturi, nu prea se intampla nimic iesit din comun. Cu exceptia zilei de duminica, 11 iulie, cand a castigat Spania campionatul si toti au iesit pe strada ca nebunii. Si ca nebunii au continuat toata saptamana.
In rest, cald si bine. :)) Ma tot chinui de ceva vreme sa scriu ceva mai ... altfel, si sper sa se intample curand. I'll be back!

Give love a try.

I'm not what they call a Jonas brothers fan, dar melodia asta e chiar draguta.

y mañana me voooooooy.

Deci maine plec. In sfarsit. Am asteptat ziua asta (de fapt, inca o mai astept) mult timp, si acum parca imi vine sa raman. O luna. Departe de "fratii mei" (:))) dar acolo unde intr-un fel sau altul ma simt cel mai bine. Se spune ca "acasa" e unde iti e inima. A mea a ramas de mult in Spania.
De fapt, incepe sa-mi (re)placa ideea. Exista net, telefoane - in afara de al meu, care nu mai merge... Si oricum e doar o luna. Si inca putin.
Plaja, magazine, FOTBAL - duminica ma fac rosie si galbena pe fata :D - abia astept!
Spain here I come!