Aventuri cu autobuzu' sau Cum sa (nu) ajungi in Aurora

Azi am iesit in oras. Nimic iesit din comun pana aici. De fapt nu e nimic iesit din comun, dar mie mi s-a parut haios. Deci am iesit eu in oras, ma intalnesc cu Antonia (doamne, cat e de inalta, pe langa mine, care par ca am 1m si 3 cm pe langa ea - eu care am o respectabila inaltime de ... 1 60 si cevaa :D) sa revenim. Ma intalnesc cu Antonia, intram noi in mec, ce-ai mai facut, bine tu, si eu... Vine si Maria (langa ea nu ma apuca complexele de inferioritate) La fel, ce-ai mai facut si asa mai departe... Comandam noi acolo. Mergem numai eu cu Antonia la casa, Maria ramane la masa:
Antonia : Vreau si euu..un meniu McChicken..
Eu(din spatele ei) : Doua, doua..
Antonia : Aaa, doua meniuri McChicken, medii, cu Cola si..
Eu(tot din spate) : Fanta
Antonia : Fanta. si un shake royal. (moment in care ne bufneste rasu' pe amandoua, tipa de la casa, probabil o fi zis ca n-am mai fost pe la mec, desi nu cred, mecul e un loc in care am fost de mai multe ori decat la scoala:)), si asta nu implica chiulitul:)), saau ca avem probleme cu capu'. Da, cred ca a doua varianta.) Antonia pleaca si raman eu cu comanda. Ea inca radea la masa cand am ajuns cu tava. Chiar era de ras. :))
Terminam noi de mancat. Alte discutii despre problemele pe care le are fiecare in clasa cu 1 Martie (pe bune, daca nu ma gandesc uneori ca sarbatoarea asta nu s-a inventat ca sa ne incurce mai mult; asta nu inseamna ca nu imi place sa primesc martisoare sau flori, dar deja ne abatem de la subiect)
Mai stam noi un pic, ne mai benoclam la oameni, ei la noi, si hai sa mergem in aurora. Mai aveam toate, adica ele ca eu nu mai aveam niciun ban, 5 lei. Propun sa mergem cu taxi'u ca ajungem mai repede decat sa asteptam maxi'u sau autobuzu'. Ele nuu, cu una din alea doua cu care eu nu eram de acord. Fie. Ajungem noi in statie. Dupa ceva timp, vine 8u' pe care si eu si Antonia am vazut clar si mare XXL. "Gata, pe asta il luam" Urcam noi, gasim niste locuri, printre multimea coplesitoare de batranei si batranele, ne da biletele, facem misto de Maria pentru CA COntroloarea ii zice ca "pentru tine e 10 mii biletul" adica pentru altcineva e mai mult? Voiam sa observ ceva, dar nu mai observ nimic. Adica da, am observat (toate) ca nu o ia drept inainte cum stiam noi, ci o ia prima la dreapta, moment in care ne panicam ca niste persoane care se trezesc ca au luat un autobuz care le duce intr-o alta directie decat cea dorita, avand experiente dintr-astea la activ. Ajungem la Marghiloman, Brosteni, vedem si scoala 6 (daa, in sfarsit stiu unde e scoala 6) ajungem la pod, si la gara, cand se hotarasc, (eu ma gandeam sa ramanem, pentru ca era si retur si in cel mai rau caz am fi ajuns inapoi pe unirii) sa coboram. La gara. Adica exact in partea opusa.
Raman numai eu cu Maria, Antonia pleaca acasa, si ne spune sa o sunam cand o sa ajungem, daca o sa ajungem in aurora. Ok. Astept eu cu Maria in statie la Hasdeu, un 3 care vine din 40 in 40 de minute. Ce poate fi mai frumos? Va spun eu, nimic. Si staam, si stam, si tot stam, cred ca trecusera deja 40 de minute cand ne-am hotarat noi sa o luam mmai bine pe jos ca sunt sanse mai mari sa ajungem azi, decat asa. Iar ne bufneste rasu'. O luam prin piata daciei, si ii zic (se subintelege, Mariei) sa mergem intai la ea acasa (dupa faza cu 8u',nu mai aveam decat 2 lei) sa luam 5 lei si cand ne intoarcem sa venim cu taxi'u. Dupa doua ore de cand ne hotaraseram sa mergem in aurora, doar 2 din cele 3 initiale, ajungem intr-un final in mult visata aurora ! Pe bune daca nu e mai usor sa ajungi la Polu' Nord. :))
A da, si 8u' chiar DUCE la xxl.
Aveam mai multe de zis, dar postu' asta e si asa destul de lung si greu de "urmarit", asa ca ma opresc. Nu stiu de ce imi vin multe in cap seara/noaptea. Peste o jumate de ora, sau 23 de minute, o sa scap de iarna !

Uneori, faci sau zici anumite lucruri sperand ca ceilalti vor reactiona conform planurilor facute de tine. Si atunci totul este in regula, pentru ca nu te-a luat nimeni prin surprindere.
Dar daca scenariile tale nu se potrivesc cu cele facute la randul lor de alte persoane ? Atunci, ramai debusolat, nestiind ce sa zici sau cum sa reactionezi, asa, pe moment. Si iar iti trebuie alt scenariu ... Complicata treaba asta !
Fara nicio legatura cu ce am zis mai devreme, nimeni nu este indispensabil. Nimeni nu e indispensabil pentru nimeni. Cu o singura exceptie, exista o singura persoana pentru care esti indispensabil si de care nu te poti lipsi : tu insuti. In rest, lumea o sa zica multe despre tine, sau pur si simplu nu o sa dea nici 2 bani pe tine si nu o sa zica nimic. O sa se lipseasca de tine. Si o sa-i doara pe multi, desi or sa te comenteze la greu, fix in cot de tine. Lumea vorbeste exagerat de mult in general, dar daca mai e si bagata in seama, incepe sa sufere de logoree. O sa se intample, daca nu se intampla deja.
In alta ordine de idei, pentru tot ceea ce (...) ceri de la viata, trebuie sa dai la randul tau inapoi. Nu esti cu nimic mai presus decat ceilalti,pentru ca teoretic toti suntem egali. Practic, poate lucrurile nu stau chiar asa, dar macar teoria sa o stim, ca ne vom descurca noi cumva. In orice caz, daca vrei respect trebuie sa dai inzecit respect, daca vrei sa fii ascultat, sa se tina cont de parerile tale, la fel. Si asa mai departe, ati prins ideea. A da, si nu e deloc placut sa vorbesti degeaba, asa, pentru pereti. Pentru nimeni.
A da (din nou). Si nu trebuie sa te schimbi pentru nimeni si nimic in lume, doar ca sa fii cineva altcineva. Cine o sa te placa, o sa te placa asa cum esti. Cine nu, asta e. De ce sa vrei sa fii iubit pentru ceva ce nu esti ? Sau poate o fi mai bine sa-ti creezi un scut, o masca, din teama de a nu fi ranit, sa nu-ti fie modificate sentimentele sau mai stiu eu ce. Sa le demonstrezi celorlalti ca nu esti ceea ce credeau ei ca esti, teapaa! Si ca o sa le trebuiasca mult timp sa te cunoasca, si asta putini o vor face. Mda, e si asta o idee, pe care intr-un fel o adoptasem si eu intr-un timp, dar la care am renuntat incet, incet.
Dar suntem oameni. Si suferinta face parte din existenta noastra. A tuturor.

diverse aberatii 2

Stii, e frumos sa vezi ca desi au trecut anii, inca e prietena ta, ca o sa fie mereu acolo, chiar daca la distanta, cu un sfat sau o parere ... Ca totusi, intre voi lucrurile au ramas neschimbate. Si probabil ca asa vor ramane.
Dar, cu trecerea anilor poti la fel de bine sa iti dai seama ca te-au uitat, sau ca (ceea ce e si mai trist) nu ai insemnat niciodata prea mult pentru ei. Ca nu ai fost cineva pe care si l-au dorit. Ca erai un intrus, dar intr-un fel incepusesi sa te obisnuiesti cu statutul tau. Te uiti la pozele lor, nu mai apari in ele, iti prezinta o lume, din care nu mai faci parte, sau poate nu ai facut niciodata parte. Din pacate, nici nu ti se simte lipsa.
Si atunci, te gandesti ca ai facut alegerea corecta, ca mai bine stai langa oamenii pentru care insemni ceva, care tin la tine, si la care tii, intr-o lume care te vrea, dar pe care poate nu o vrei la fel de mult ca cea care nu te vrea. Insa aici esti "de-a casei", nu esti un strain. Si asta e bine. Strain nu suna frumos. Si sa fii considerat un strain, e cu atat mai nasol.
Ciudat e ca avem impresia ca ne-ar fi si mai bine acolo unde nu ne mai putem intaorce, acolo unde nu suntem primiti cu bratele deschise. Poate pentru ca tanjim intotdeauna la ceva ce nu putem avea asa usor, pentru care trebuie sa luptam, caci daca primim prea multe, ne plictisim si o sa ne luam jucariile, sa plecam.

Rectificare.

Tocmai m-am uitat pe geam, si chiar cand credeam ca nimic nu ma mai poate surprinde, am ramas cu gura cascata, pentru ca afara e chair foarte frumos. Si, vorba Andrei, intr-un comentariu pe care mi l-a lasat, seamana cu iarna de cand eram miici, si cu imaginile de pe google.
Deeci, azi si acum (si maine) imi place zapada. E prea frumos ca sa nu-mi placa. Inca o data mi-am demonstrat cat de schimbatoare sunt, prin urmare nu pot sa ma hotarasc definitiv nici macar in chestii ca "daca imi place zapada". Asa ca maine o sa fac o groaza de ingerasi in zapada (chiar? de cand nu am mai facut un ingeras? ) si multe, multe, multe poze si o sa ma bat cu zapada. De cand n-am mai fost asa de entuziasmata ? De mult.

Iarna asta a fost prea frumoasa ca sa fie adevarata. (?)

Diverse aberatii.

M-am hotarat sa scriu. Ceva. Orice. Nu ca as fi intrat brusc intr-o stare creativa de nu se poate, dar simteam nevoia sa scriu. Si oricum, pentru ce scriu eu, nu e nevoie de stari din cale afara de creative, doar de chef. :D
Cand credeam ca ultima luna de iarna o sa ma scuteasca de tonele de zapada pe care le-am tot vazut pana acum, ce sa vezi? azi a inceput sa ninga. Mda, adica nu ca nu mi-ar placea zapada, dar stim cu totii ca sunt putine lucruri care in exces nu dauneaza. Si in ceea ce ma priveste (normal, ca nu scriu pentru altii) zapada nu face parte din lucrurile care sa-mi placa in exces.
M-am plictisit. De iarna. Cred ca iarna asta am avut parte de zapada mai mult decat ... in ultimii cinci ani ? Cam asa ceva, mai ales ca o iarna nici nu am petrecut-o in tara, deci clar nu am vazut zapada. Cum spuneam , m-am plictisit. Da, peisaj foarteee frumos, zapada, omat, nea, cum vreti sa-i ziceti, bulgareala (bine ca nu e scoala !) dar eu vreau altceva. Nu vreau cizme si palton, mai degraba balerini (se accepta si tenisi) si jacheta (sau nici aia). Nu vreau pulovere, zeci de perechi de ciorapi, sosete, caciula, fular extreem de gros... Nu, vreau Altceva. Dar mai am de asteptat.
"Inca mai caut o floare care sa-mi spuna ca deja e primavara. Inca mai caut cele 4 secunde care nu-mi mai apartin."

Astea fiind zise, vacanta placuta ! :D (stiu, suna cam expirat, dar totusi, vacanta placuta)