multumesc. mult.

multumesc mult ca existi. poate sa sune ca un cliseu, dar chiar asa e. (si asta la fel). intotdeauna ai fost acolo, langa mine, indiferent cat de sacaitoare, pisaloaga sau rautacioasa as fi fost. cele mai bune sfaturi pe care le-am primit, au fost de la tine. fara exceptie. si nu le spuneai doar ca sa le spui, sau sa ma faci sa ma simt mai bine. nici nu stii cat de bine mi-ai facut si in seara asta. ca de fiecare data, de altfel. imi pare rau, ca poate uneori nu am stiut sa te apreciez, si cu toate astea nu mi-ai intors niciodata spatele. nu stiu cum reusesti. mai tii minte, prin clasa a saptea, cand eram in statie, si eu eram trista pentru ca credeam ca o sa imi pun aparat (chestie care nu s-a intamplat nici pana azi) si mi-ai zis ca cine o ma place, o sa ma placa oricum, si daca nu? cui ii pasa? si te-am luat in brate, pentru ca a fost primu' lucru care mi-a venit sa il fac. sau la ziua mariei cand ne spuneam una alteia cat de ipohondre suntem. sau azi, cand ti-am zis cat de nasoala a fost ultima perioada, si mi-ai zis o multime de chestii. daca am fi una langa alta, mi-ar veni sa te imbratisez, ca atunci. si pentru multe, multe alte lucruri, care nu imi vin in minte acum, dar care exista. stii, asta e o dovada ca mai stiu si eu sa-mi aleg persoanele care sa ma inconjoare, pentru ca de multe ori fac alegeri neinspirate. adica mai tot timpu'. deci foarte multumesc. pentru tot. si te iubesc !