marea meaa .

Mi-e dor de mare. Daca cineva mi-ar propune acum sa merg la mare, as accepta fara sa stau pe ganduri. Deci cine e acel cineva ? :D
Revenind, mi-e tare dor de mare. Doamne cat asteptam in fiecare duminica sa ajung la mare ! Sa simt nisipul fierbinte sub picioarele mele, si briza, si aerul ala de mare, si sunetul valurilor, sa ma las purtata de ele ... Chiar si atunci cand niste prieteni ma sileau sa ma trezesc, precizez - Vara, la 7 dimineata, ca sa ajungem cat mai devreme pe plaja, chiar si asa imi placea, stiam ca urma sa ma intiind pe nisip, si sa iau micu' dejun pe plaja ... Vise, de fapt amintiri. Toata vara am facut poze pe fiecare plaja pe unde am fost, fiecarei scoici pe care am vazut-o (chiar ! mi-am adus aminte de scoica mea, aruncata prin sertar) urmaream fiecare urma pe care o faceam pe nisipul umed (pe nisipul uscat, urmele mele se amestecau mult prea usor printre urmele celorlalti, si era prea mare efortul pe care trebuia sa-l depun ca sa le diferentiez). Urmaream fiecare copilas care facea prima baie in mare, si incantarea de pe chipul lor, ma facea sa zambesc, asa, aparent fara motiv.
Tot ce imi vine acum in minte e "vara asta", pentru ca inevitabil mereu am asociat marea cu dragostea. Mai sunt 5 luni si o sa merg iar la mare ... Pana atunci, raman cu marea mea in mine.
De la o vreme mi se pare ca scriu numa' prostii.