Mi-a fost dor sa scriu. De obicei, nu-mi place sa scriu doar ca sa ma aflu in treaba, asa ca de-aia a trecut ceva vreme de la ultima postare. Nu ca azi as avea o maare inspiratie, dar azi e azi, si e o exceptie, pentru ca azi vreau sa scriu cu orice pret, chiar daca scriu o imensa prostie - nu ar fi prima sau ultima data.
Am nimerit pe Acasa Tv, unde era un reportaj despre Gheorghe Dinica. Intotdeauna, dupa ce moare cineva ne aducem aminte de importanta acelei persoane, si de cat de mult ne lipseste. Pentru ca nu iti dai seama de importanta unui lucru, decat atunci cand nu il mai ai. Pacat este insa, ca in primele zile, saptamani, luni, se tot aminteste de artistul respectiv, de cat de important a fost, dupa care se uita. Ca se uita. Pentru ca s-a uitat dintotdeauna. Pacat.
Nu am sa incep acum sa zic tot "ce se zice" - toata lumea stie valoarea unui actor ca Gheorghe Dinica. Nu stiu, parea asa, o persoana calda. Ramanem singuri, inconjurati de non-valori, pentru ca cele adevarate incep sa se stinga, iar tinerele, apar mai greu. Trist.
Se spune ca moartea este o chestie fireasca in lumea animala, doar omul o face dureroasa. Dar cum altfel, cand nu stii ce e dupa ?
Cata dreptate ai! Asa s-a intamplat si asa o sa se intample mereu: ii plangem vreo 3 luni(maxim) , dupa care incepem sa-i uitam. Si asa cum ai spus si tu, pacat, mare pacat!
ReplyDelete